șuguitor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȘUGUITÓR, -OÁRE,șuguitori, -oare, adj. (Reg.) Care șuguiește. [Pr.: -gu-i-] – Șugui + suf. -tor.
șuguitor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) șuguitór (reg.) (-gu-i-) adj. m., pl. șuguitóri; f. sg. și pl. șuguitoáre
șuguitor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȘUGUITÓR, -OÁRE,șuguitori, -oare, adj. (Reg.) Care șuguiește. [Pr.: -gu-i-] — Șugui + suf. -tor.