șuguială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘUGUIÁLĂ, șuguieli, s. f. (
Reg.) Șuguire. [
Pr.:
-gu-ia-] –
Șugui +
suf. -eală.șuguială (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)șuguiálă1,
șuguiéli, s.f. (reg.) șuguit, sugrumare.
șuguială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șuguiálă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. șuguiélii; pl. șuguiélișuguială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘUGUIÁLĂ, șuguieli, s. f. (
Reg.) Șuguire. [
Pr.: -
gu-ia-] —
Șugui +
suf. -
eală.