șufan - explicat in DEX

șufan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘUFÁN, șufane, s. n. (Reg.) Fiecare dintre cei doi pari groși și lungi, ascuțiți la un capăt cu care se fixează năvodul la fundul apei ca să nu scape peștele pe sub el. – Et. nec.

șufan (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
șufán, șufáne, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre cei doi pari groși și lungi, ascuțiți la un capăt, cu care se fixează năvodul la fundul apei ca să nu se scape peștele pe sub el. 2. (în forma: șifan) prăjină folosită de pescari pentru a conduce luntrea.

șufan (Dicționaru limbii românești, 1939)
șufán, V. șifan.

șufan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șufán (reg.) s. n., pl. șufáne

șufan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘUFÁN, șufane, s. n. (Reg.) Fiecare dintre cei doi pari groși și lungi, ascuțiți la un capăt, cu care se fixează năvodul la fundul apei ca să nu scape peștele pe sub el. — Et. nec.