șuetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘUÉTĂ, șuete, s. f. Conversație ușoară, spirituală și distractivă între prieteni. [
Pr.:
șu-e-] –
Et. nec. Cf. fr. chouette.șuetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘUÉTĂ s. f. conversație ușoară, spirituală și distractivă între prieteni. (< fr.
chouette)
șuetă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)șuétă (-te), s. f. – Problemă, temă de conversație într-un cerc, într-un grup.
Fr. chouette.șuetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șuétă (șu-e-) s. f.,
g.-d. art. șuétei; pl. șuéteșuetă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘUÉTĂ, șuete, s. f. Conversație ușoară, spirituală și distractivă între prieteni. [
Pr.:
șu-e-] —
Cf. fr. chouette.