șucheat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘUCHEÁT, -Ă, șucheați, -te, adj. (
Reg.) Deșucheat. – Din
magh. süket.șucheat (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)șucheát, șucheátă, șucheáți, șucheáte, adj. (reg.)
1. deșucheat, răutăcios, nebunatic, zăpăcit.
2. (persoană) care știe multe lucruri, care are o bună informație.
3. (înv.; despre pluguri) care are cormana fixă și grindeiul puțin strâmb.
șucheat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șucheát (
reg.)
adj. m.,
pl. șucheáți; f. șucheátă, pl. șucheáteșucheat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘUCHEÁT, -Ă, șuchiați, -te, adj. (
Reg.) Deșucheat. — Din
magh. süket.