șubrezi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘUBREZÍ, șubrezesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. (Despre ființe) A face să devină sau a deveni șubred, a face să-și piardă sau a-și pierde forța fizică, rezistența, sănătatea; a slăbi. ♦ (Despre construcții sau obiecte) A face să-și piardă sau a-și pierde soliditatea, trăinicia; a face sau a fi gata să se prăbușească. – Din
șubred.șubrezi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șubrezí (a ~) (șu-bre-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. șubrezésc, imperf. 3
sg. șubrezeá; conj. prez. 3
să șubrezeáscășubrezi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘUBREZÍ, șubrezesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. (Despre ființe) A face să devină sau a deveni șubred, a face să-și piardă sau a-și pierde forța fizică, rezistența, sănătatea; a slăbi. ♦ (Despre construcții sau obiecte) A face să-și piardă sau a-și pierde soliditatea, trăinicia; a face sau a fi gata să se prăbușescă. — Din
șubred.