șubrezenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘUBREZÉNIE, șubrezenii, s. f. Stare a ceea ce este șubred; slăbiciune, debilitate. ♦ Lipsă de soliditate, de trăinicie (a unui obiect). ♦ (
Concr.) Construcție sau element de construcție șubred, putred. –
Șubred +
suf. -enie.șubrezenie (Dicționaru limbii românești, 1939)șubrezénie f. Defectu de a fi șubred.
șubrezenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șubrezénie (șu-bre-, -ni-e) s. f.,
art. șubrezénia (-ni-a), g.-d. art. șubrezéniei; pl. șubrezénii, art. șubrezéniile (-ni-i-)șubrezenie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘUBREZÉNIE, șubrezenii, s. f. Stare a ceea ce este șubred; slăbiciune, debilitate. ♦ Lipsă de soliditate, de trăinicie (a unui obiect). ♦ (
Concr.) Construcție sau element de construcție șubred, putred. —
Șubred +
suf. -
enie.