șubiță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȘUBÍȚĂ,șubițe, s. f. Șubuliță. – Șubă + suf. -iță.
șubiță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) șubíță (reg.) s. f., g.-d. art. șubíței; pl. șubíțe
șubiță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȘUBÍȚĂ,șubițe, s. f. (Reg.) Șubuliță. — Șubă + suf. -iță.