ștĭulete - explicat in DEX

știulete (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘTIULÉTE, știuleți, s. m. Fructul matur al porumbului, cu (sau fără) pănușile care îl învelesc. – Et. nec.

știulete (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
știuléte (-ți), s. m. – Fructul matur al porumbului. Slov. štulec (Tiktin), cf. bg. stulec (Conev 51). Forma normală știuleț, a căpătat un nou sing. analogic (Byck-Graur 26).

știulete (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
știulete, știuleți s. m. (pop.) penis.

ștĭulete (Dicționaru limbii românești, 1939)
ștĭuléte, V. ștulete.

știulete (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
știuléte s. m., pl. știuléți

știulete (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
știulete m. V. ștulete.

știulete (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘTIULÉTE, știuleți, s. m. Fructul matur al porumbului, cu (sau fără) pănușele care îl învelesc. — Et. nec.