ștuțui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘTUȚUÍ, ștuțuiesc, vb. IV.
Tranz. A îndepărta partea de deșeu a pielii cu ajutorul foarfecelor sau al cuțitelor. – Din
germ. stutzen.ștuțui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ștuțuí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. ștuțuiésc, imperf. 3
sg. ștuțuiá; conj. prez. 3
să ștuțuiáscăștuțui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘTUȚUÍ, ștuțuiesc, vb. IV.
Tranz. A îndepărta partea de deșeu a pielii cu ajutorul foarfecelor sau al cuțitelor. — Din
germ. stutzen.