ștupui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘTUPUÍ, ștupuiesc, vb. IV.
Tranz. A ornamenta cu zimți partea superioară a ramei încălțămintei. –
Et. nec.ștupui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘTUPUÍ, stupuiesc, vb. IV.
Tranz. A ornamenta cu zimți partea superioară a ramei încălțămintei. —
Et. nec.