ștrengar - explicat in DEX

ștrengar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘTRENGÁR, ștrengari, s. m. (Adesea adjectival) Tânăr, copil zburdalnic, care se ține de pozne sau umblă hoinar. ♦ Bărbat ușuratic, afemeiat. – Ștreang + suf. -ar.

ștrengar (Dicționaru limbii românești, 1939)
ștrengár m. (d. ștreang, adică „bun de ștreang, un spînzurat”). Fam. Care face ștrengăriĭ. – Fem. -ăriță, pl. e.

ștrengar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ștrengár s. m., pl. ștrengári

ștrengar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ștrengar m. băiat care bate podurile. [Lit. vrednic de ștreang sau de spânzurătoare].

ștrengar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘTRENGÁR, ștrengari, s. m. (Adesea adjectival) Tânăr, copil zburdalnic, care se ține de pozne sau umblă hoinar. ◊ Bărbat ușuratic, afemeiat. — Ștreang + suf. -ar.