ștrecui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘTRECUÍ, ștrecuiesc, vb. IV.
Tranz. (În industria tăbăcăriei) A scoate carnea, grăsimile și o parte din țesutul conjunctiv de pe pielea crudă în vederea operațiilor de prelucrare a pielii. – Din
germ. strecken.ștrecui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ștrecuí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. ștrecuiésc, imperf. 3
sg. ștrecuiá; conj. prez. 3
să ștrecuiáscăștrecui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘTRECUÍ, ștrecuiesc, vb. IV.
Tranz. (în industria tăbăcăriei) A scoate carnea, grăsimile și o parte din țesutul conjunctiv de pe pielea crudă, în vederea operațiilor de prelucrare a pielii. — Din
germ. strecken.