ștrand - explicat in DEX

ștrand (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘTRAND, ștranduri, s. n. Teren (cu nisip) situat în apropierea unei ape sau prevăzut cu bazin cu apă, amenajat special pentru a putea fi folosit, în timpul verii, pentru plajă, baie sau pentru sporturi nautice. – Din germ. Strand.

ștrand (Dicționar de neologisme, 1986)
ȘTRAND s.n. Loc special amenajat pentru baie, plajă sau pentru sporturi nautice. [< germ. Strand].

ștrand (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ȘTRAND s. n. loc special amenajat pentru baie, plajă sau sporturi nautice. (< germ. Strand)

ștrand (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ștrand n., pl. urĭ (germ. strand). Barb. Plajă, loc de scăldat. Basin [!] de scăldat.

ștrand (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ștrand s. n., pl. ștránduri

ștrand (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘTRAND, ștranduri, s. n. Teren (cu nisip) situat în apropierea unei ape sau prevăzut cu bazin cu apă, amenajat special pentru a putea fi folosit, în timpul verii, pentru plajă, baie sau pentru sporturi nautice. — Din germ. Ștrand.