ștraif (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘTRAIF, ștraifuri, s. n. Bandă de carton sau material textil, folosită în legătorie. ♦ Linie, dungă. – Din
germ. Streif.ștraif (Dicționar de neologisme, 1986)ȘTRÁIF s.n. Dungă, bandă, linie, fâșie. ♦ (
Filat.) Sistem de colecționare în care dispoziția mărcilor este în linie dreaptă. [Pron.
ștraif, pl.
-furi. / < germ.
Streif].
ștraif (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)ștraif s.n. (reg.) operație de târâre a buștenilor pe pământ până la locul unde sunt încărcați în vehicule.
ștraif (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘTRAIF s. n. dungă, bandă, linie, fâșie. ◊ ansamblu de mărci poștale, detașate dintr-o coală, dispuse în linie dreaptă. (< germ.
Streif)
ștraif (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘTRAIF, ștraifuri, s. n. Bandă de carton sau material textil, folosită în legătorie. ♦ Linie, dungă. — Din
germ. Streif.