ștraf - explicat in DEX

ștraf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘTRAF, ștrafuri, s. n. (Înv.) Amendă. – Din germ. Strafe, rus. štraf.

ștraf (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
ștraf¹, ștráfuri, s.n. 1. (înv. și pop.) amendă; (în expr.) a pune la ștraf = a amenda (pe cineva). 2. (înv. și reg.) pedeapsă. 3. (reg.) joc care constă în aruncarea unei monede cât mai aproape de o linie trasată pe teren. 4. (reg.; în forma: ștreaf) obor comunal în care se închid vitele găsite păscând în locuri oprite.

ștraf (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
ștraf², ștráfuri, s.n. (reg.) 1. camion. 2. (în forma: ștreaf; în expr.) a umbla ca un ștreaf = a hoinări.

ștraf (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ștraf (-furi), s. n. – Amendă. Germ. Strafe „pedeapsă”, prin intermediul rus. štraf (Borcea 212; Sanzewitsch 210).

ștraf (Dicționaru limbii românești, 1939)
ștraf n., pl. urĭ (rus. štraf, d. germ. strafe). Pop. Amendă. – Și ștreaf (est).

ștraf (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ștraf (înv.) s. n., pl. ștráfuri

ștraf (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ștraf n. pop. amendă: o cocoană plătise ștraf la Viena GHICA. [Rus. ȘTRAFŬ (din nemț. Straf).

ștraf (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘTRAF, ștrafuri, s. n. (înv.) Amendă. — Din germ. Strafe, rus. štraf.