știuculiță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȘTIUCULÍȚĂ,știuculițe, s. f. Diminutiv al lui știucă. – Știucă + suf. -uliță.
știuculiță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) știuculíță s. f., g.-d. art. știuculíței; pl. știuculíțe
știuculiță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȘTIUCULÍȚĂ,știuculițe, s. f. Diminutiv al lui știucă. — Știucă + suf. -uliță.