știrici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘTIRICÍ, știricesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.)
1. A căuta să afle ceva (cu șiretenie), a cerceta, a se informa, a iscodi.
2. A comunica, a da de știre. –
Știre +
suf. -ici.știrici (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)știricí2, pers. 3 sg.
știricéște, vb. IV refl. (reg.; despre oi) a deveni stearpă.
știrici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)știricí (a ~) (
reg.,
fam.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. știricésc, imperf. 3
sg. știriceá; conj. prez. 3
să știriceáscăștirici (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘTIRICÍ, știricesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.)
1. A căuta să afle ceva (cu șiretenie), a cerceta, a se informa, a iscodi.
2. A comunica, a da de știre. —
Știre +
suf. -
ici.