ștircă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
ștírcă, ștírci, s.f. (reg.) 1. băț despicat la un capăt sau lopățică cu care se mestecă zerul pus la fiert. 2. băț cu ramificații la un capăt folosit la stroșirea strugurilor; mustuitor. 3. băț sau lopățică cu care se curăță de pământ brăzdarul și cormana plugului; orcic. 4. prăjină înfășurată la un capăt cu cârpe, folosită la spălatul țevilor de la alambic. 5. prăjină prevăzută la un capăt cu o bucată de scândură, folosită la amestecat varul, nisipul și apa în varniță. 6. (în forma: stircă) chibrit.
ștircă (Dicționaru limbii românești, 1939)
ștírcă f., pl. ĭ (cp. cu șterț). Hațeg. Șterț. Dolj. Mustuitor, brighidăŭ.