știrbire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȘTIRBÍRE,știrbiri, s. f. Acțiunea de a (se) știrbi și rezultatul ei. – V. știrbi.
știrbire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) știrbíre s. f., g.-d. art. știrbírii; pl. știrbíri
știrbire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȘTIRBÍRE,știrbiri, s. f. Acțiunea de a (se) știrbi și rezultatul ei. — V. știrbi.