știrbenie(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȘTIRBÉNIE,știrbenii, s. f. (Rar) Știrbitură (1). – Știrb + suf. -enie.
știrbenie(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) știrbénie (rar) (-ni-e) s. f., art. știrbénia(-ni-a), g.-d. art. știrbéniei; pl. știrbénii, art. știrbéniile(-ni-i-)
știrbenie(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȘTIRBÉNIE,știrbenii, s. f. (Rar) Știrbitură (1). — Știrb + suf. -enie.