ștempăriță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȘTEMPĂRÍȚĂ,ștempărițe, s. f. (Reg.) Soția ștemparului. – Ștempar + suf. -iță.
ștempăriță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ștempăríță (reg.) s. f., g.-d. art. ștempăríței; pl. ștempăríțe
ștempăriță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȘTEMPĂRÍȚĂ,ștempărițe, s. f. (Reg.) Soția ștemparului. — Ștempar + suf. -iță.