șrotuire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘROTUÍRE, șrotuiri, s. f. Operație care constă în zdrobirea și cernerea cerealelor prin site din ce în ce mai dese. – Din
șrot.șrotuire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șrotuíre s. f.,
g.-d. art. șrotuírii; pl. șrotuírișrotuire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘROTUÍRE, șrotuiri, s. f. Operație care constă în zdrobirea și cernerea cerealelor prin site din ce în ce mai dese. — Din
șrot.