șrapnel - explicat in DEX

șrapnel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘRAPNÉL, șrapnele, s. n. Proiectil de artilerie încărcat cu gloanțe, cu focos reglabil, care explodează într-un punct voit de pe traiectorie. – Din fr. shrapnell.

șrapnel (Dicționar de neologisme, 1986)
ȘRAPNÉL s.n. (De obicei la pl.) Obuz încărcat cu gloanțe, a cărui explozie poate fi reglată. [Pl. -le. / < fr., engl. shrapnel, cf. Shrapnel – numele inventatorului, general englez].

șrapnel (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ȘRAPNÉL s. n. proiectil de artilerie încărcat cu gloanțe, a cărui explozie poate fi reglată. (< fr. shrapnell, germ. Schraprell)

șrapnel (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
șrapnél (-le), s. n. – Proiectil. – Var. șrapnea. Fr. shrapnell, din engl.

șrapnel (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
șrapnel, șrapnele s. n. (intl., îmv.) rafală de gloanțe.

șrapnel (Dicționaru limbii românești, 1939)
șrapnél n., pl. e (după numele inventatoruluĭ, generalu englez Shrapnell, mort la 1842). Obuz umplut cu gloanțe. – Pop. ștrapnél: de ștrapnele încruntațĭ (P. P. Bucov., Izv. Sept. 1923, 15). Cp. cu castron.

șrapnel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șrapnél s. n., pl. șrapnéle

șrapnel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘRAPNÉL, șrapnele, s. n. Proiectil de artilerie încărcat cu gloanțe care sunt împrăștiate prin explozie într-un anumit punct de pe traiectorie. — Din fr. shrapnell.