șpur (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
șpur1, șpuri, s.m. (reg.) 1. copil nelegitim. 2. (la pl.) copileți de porumb. 3. vlăstar de pe crengile merilor fără rod.
șpur (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
șpur2, s.n. (reg.) capătul fusului de la crângul morii de apă.
șpur (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
șpur, -i, s.m. – Copil nelegitim (din flori), bastard; mărândău, coptíl. Termen atestat exclusiv în zona Săcel-Moisei-Borșa (ALR 1969: 199). Scurtu (1966: 76) consideră că centrul de iradiere este Năsăudul deoarece aici este unicul termen cunoscut pentru „copil nelegitim” și în această zonă s-au atestat numeroase derivate: șpurian, șpuroaică, răsșpuri („șpurii șpurilor”). – Lat. spurius, -a, -um, cf. it. spurio, sespurio (N. Drăganu); Din srb. špure „miel fătat înainte de vreme” (Pușcariu 1926); Rus. sporok „avort, bastard” (Binder 1932).