șprițuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘPRIȚUITÓR, șprițuitoare, s. n. Aparat sau dispozitiv pentru aplicarea pe suprafața unor piese a vopselei sau a altor materiale adezive. [
Pr.:
-țu-i-] –
Șprițui2 +
suf. -tor.șprițuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șprițuitór1 (persoană) (
reg.)
(-țu-i-) s. m.,
pl. șprițuitórișprițuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șprițuitór2 (aparat)
(-țu-i-) s. n.,
pl. șprițuitoáreșprițuitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘPRIȚUITÓR, șprițuitoare, s. n. Aparat sau dispozitiv pentru aplicarea prin stropire pe suprafața unor piese a vopselei sau a altor materiale adezive. [
Pr.: -
țu-i-] —
Șprițui2 +
suf. -
tor.