șpriț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘPRIȚ1, șprițuri, s. n. Băutură obținută din vin cu sifon sau cu apă minerală; o anumită cantitate din această băutură. – Din
germ. Spritzer.șpriț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘPRIȚ2, șprițuri, s. n. Aparat folosit la ornarea prăjiturilor. – Din
germ. Spritze.șpriț (Dicționar de neologisme, 1986)ȘPRIȚ1 s.n. Vin amestecat cu sifon sau cu apă minerală. [< germ.
Spritzer].
șpriț (Dicționar de neologisme, 1986)ȘPRIȚ2 s.n. Mașină pentru
fasonarea garniturilor pe suprafața prăjiturilor.
2. Țâșnitură, cantitate de lichid aruncată cu presiune. [< germ.
Spritze].
șpriț (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)șpriț1,
șprițuri, s.n. (reg.)
1. (în exploatarea lemnului) apă care se toarnă pe uluc (jilip) pentru a ușura alunecarea buștenilor.
2. mortar.
3. temelia casei.
șpriț (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)șpriț2, -ă, s.n. și f. (reg.)
1. (s.n.) pompă de incendiu.
2. (s.n.) vermorel pentru vie.
3. (s.n.) mașină folosită la umplutul cârnaților.
4. (s.n.) mașină întrebuințată la fasonarea garniturilor de prăjituri.
5. (s.n.) pușcoci (de soc) pentru copii.
6. (s.f.) pompă mică, cu care se fac spălături interne la animale.
7. (s.f.) pompă mică folosită pentru îndepărtarea albinelor când roiesc.
șpriț (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘPRIȚ1 s. n. vin cu sifon sau apă minerală. (< germ.
Spritzer)
șpriț (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘPRIȚ2 s. n. 1. aparat pentru ornarea prăjiturilor. 2. țâșnitură, cantitate de lichid aruncată cu presiune. 3. strat de tencuială pentru legătura dintre zidărie și grund. (< germ.
Spritze)
șpriț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)șpriț (-țuri), s. n. –
1. Vas de vin cu sifon. –
2. (
Arg.) Glumă.
Germ. Spritz. –
Der. șprițui, vb. refl. (a bea zdravăn).
șpriț (Dicționaru limbii românești, 1939)șpriț n., pl.
urĭ (germ.
spritzer, a. Î.). Mișmaș, vin amestecat cu apă gazoasă orĭ minerală. Pahar din acest vin:
a bea un șpriț.