șpraițui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘPRAIȚUÍ, șpraițuiesc, vb. IV.
Tranz. A sprijini temporar cu șpraițuri malurile unei săpături sau porțiuni dintr-o construcție. – Din
germ. spreizen.șpraițui (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)șpraițuí,
șpraițuiésc, vb. IV (reg.)
1. (despre pereții unei săpături, despre porțiuni dintr-o construcție) a sprijini cu proptele.
2. (despre buștenii care urmează să fie tăiați cu gaterul) a înțepeni folosind proptele.
3. (în forma:
șprăițui; despre drumuri forestiere) a acoperi cu traverse dispuse la anumite intervale.
4. (în forma:
șprăițui; despre pereți) a acoperi cu șipci; a șipcui.
5. (despre bușteni) a rotunji cu toporul la capete; a șpronțui, a șpronța.
șpraițui (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘPRAIȚUÍ vb. tr. a sprijini temporar cu șpraițuri cofrajele unei construcții sau o săpătură. (< germ.
spreizen)
șpraițui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șpraițuí (a ~) (
reg.)
(șprai-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. șpraițuiésc, imperf. 3
sg. șpraițuiá; conj. prez. 3
să șpraițuiáscășpraițui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘPRAIȚUÍ, șpraițuiesc, vb. IV.
Tranz. A sprijini temporar cu șpraițuri malurile unei săpături sau porțiuni dintr-o construcție. — Din
germ. spreizen.