șperțuială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘPERȚUIÁLĂ, șperțuieli, s. f. Faptul de a da sau de a primi șperț; mituială. –
Șperțui +
suf. -eală.șperțuială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șperțuiálă (
fam.)
s. f.,
g.-d. art. șperțuiélii; pl. șperțuiélișperțuială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘPERȚUIÁLĂ, șperțuieli, s. f. Faptul de a da sau de a primi șperț; mituială. —
Șperțui +
suf. -
eală.