șoșoșo (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘOȘOȘÓ interj. Cuvânt care imită zgomotul făcut când se vorbește mult și în șoaptă. – Onomatopee.
șoșoșo (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șoșoșó interj.șoșoșo (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘOȘOȘÓ interj. Cuvânt care imită zgomotul făcut când se vorbește mult și în șoaptă. — Onomatopee.