șoșoi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘOȘOÍ, șóșoi, vb. IV.
1. Intranz. și
tranz. A vorbi în șoaptă; a șopti.
2. Tranz. A spune, comunica ceva încet. – Formație onomatopeică.
șoșoi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șoșoí (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 3
șóșoie, imperf. 3
sg. șoșoiá; conj. prez. 3
să șóșoieșoșoi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘOȘOÍ, șoșoi, vb. IV.
1. Intranz. și
tranz. A vorbi în șoaptă; a șopti.
2. Tranz. A spune, a comunica ceva încet. — Formație onomatopeică.