șoimulean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘOIMULEÁN, șoimuleni, s. m. Șoimuleț. –
Șoim +
suf. -ulean.șoĭmulean (Dicționaru limbii românești, 1939)șoĭmuleán m., pl.
enĭ (d.
șoĭm). Epitet dezmĭerdător adresat unuĭ cal ager.
șoimulean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șoimuleán (
pop.)
s. m.,
pl. șoimulénișoimulean (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)șoimulean a. care sboară ca șoimul:
cal șoimulean. ║ m. cal aprig:
iată un șoimulean aripat ISP.
șoimulean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘOIMULEÁN, șoimuleni, s. m. (Pop.) Șoimuleț. —
Șoim +
suf. -
ulean.