șovâlc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘOVẤLC interj. Cuvânt care imită mersul șovăitor, șchiopătat al cuiva; șontâc. – Onomatopee.
șovâlc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!șovấlc/șovấlc-șovấlc interj.șovâlc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘOVẤLC interj. Cuvânt care imită mersul șovăitor, șchiopătat al cuiva; șontâc. — Onomatopee.