șoselui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘOSELUÍ, șoseluiesc, vb. IV.
Tranz. A transforma un drum în șosea prin pietruire, pavare; a șosela. ♦ A înzestra o regiune cu o rețea de șosele. –
Șosea +
suf. -ui.șoselui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șoseluí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. șoseluiésc, imperf. 3
sg. șoseluiá; conj. prez. 3
să șoseluiáscășoselui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘOSELUÍ, șoseluiesc, vb. IV.
Tranz. A transforma un drum în șosea prin pietruire, pavare; a șosela. ♦ A înzestra o regiune cu o rețea de șosele. —
Șosea +
suf. -
ui.șoseluì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)șoseluì v. a așterne o șosea.