șoselare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘOSELÁRE, șoselări, s. f. Șoseluire. –
V. șosela.șoselare (Dicționar de neologisme, 1986)ȘOSELÁRE s.f. Acțiunea de a șosela și rezultatul ei. [<
șosela].
șoselare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șoseláre s. f.,
g.-d. art. șoselắrii; pl. șoselắrișoselare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘOSELÁRE, șoselări, s. f. Șoseluire. —
V. șosela.