șosea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘOSEÁ, șosele, s. f. Cale de comunicație interurbană, pietruită sau asfaltată;
p. restr. stradă largă, frumos amenajată, la intrarea într-un oraș, care continuă căile de comunicație interurbane. ◊
Șosea națională = șosea care leagă între ele centrele importante ale țării și a cărei îngrijire se află în seama administrației centrale.
Șosea comunală = șosea care leagă mai multe comune între ele, fiind îngrijită de comunele respective. ♦ (
Înv.) Partea carosabilă a unei străzi, cuprinsă între trotuare. – Din
fr. chaussée.șosea (Dicționar de neologisme, 1986)ȘOSEÁ s.f. 1. Cale de comunicație pietruită sau asfaltată care leagă mai multe localități.
2. Stradă (periferică) largă și frumos amenajată, de obicei plantată cu pomi. [< fr.
chaussée].
șosea (Marele dicționar de neologisme, 2000)ȘOSEÁ s. f. 1. cale de comunicație interurbană, pietruită sau asfaltată. 2. stradă largă și frumos amenajată, de obicei cu pomi. (< fr.
chaussée)
șosea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)șoseá (-éle), s. f. – Drum interurban asfaltat.
Fr. chaussée. –
Der. șoselui, vb. (a construi o șosea; a asfalta).
șosea (Dicționaru limbii românești, 1939)*șoseá f., pl.
ele (fr.
chaussée, d. lat pop.
calciata, subînț.
via, adică „cale încălțată, îmbrăcată saŭ acoperită”). Drum pavat afară din oraș:
o șosea care străbate satu și ajunge la oraș. Mijlocu stradeĭ [!] cuprins între trotuare.
Școală de podurĭ și șosele, școală inginerească de podurĭ, șosele și căĭ ferate.
șosea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șoseá s. f.,
art. șoseáua, g.-d. art. șosélei; pl. șoséle, art. șosélele; abr. șos.șosea (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)șosea f.
1. partea centrală a unei căi sau strade, în opozițiune cu
trotoar: șosele au început a se face la noi numai dela 1830 înainte; 2. ridicătură de pământ la marginea unei ape:
poduri și șosele (= fr.
chaussée).
șosea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘOSEÁ, șosele, s. f. Cale de comunicație interurbană, pietruită sau asfaltată;
p. restr. stradă largă, de acces într-un oraș, care continuă căile de comunicație interurbane.
Șosea națională = șosea care leagă între ele centrele importante ale țării și a cărei îngrijire se află în seama administrației centrale.
Șosea comunală = șosea care leagă mai multe comune între ele, fiind îngrijită de comunele respective. ♦ (
înv.) Partea carosabilă a unei străzi, cuprinsă între trotuare. — Din
fr. chaussée.