șorțuleț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȘORȚULÉȚ,șorțulețe, s. n. Diminutiv al lui șorț. – Șorț + suf. -uleț.
șorțuleț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) șorțuléț s. n., pl. șorțuléțe
șorțuleț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȘORȚULÉȚ,șorțulețe, s. n. Diminutiv al lui șorț. — Șorț + suf. -uleț.