șoricărime(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȘORICĂRÍME s. f. Șoricărie. – Șoarec + suf. -ărime.
șoricărime(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) șoricăríme s. f., g.-d. art. șoricărímii
șoricărime(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȘORICĂRÍME s. f. Șoricărie. — Șoarec + suf. -ărime.