șoricărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘORICĂRÍE s. f. Mulțime de șoareci, totalitatea șoarecilor; șoricime, șoricărime. –
Șoarec +
suf. -ărie.șoricărie (Dicționaru limbii românești, 1939)șoricăríe f. Mare mulțime de șoaricĭ.
șoricărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șoricăríe s. f.,
art. șoricăría, g.-d. șoricăríi, art. șoricăríeișoricărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘORICĂRÍE s. f. Mulțime de șoareci, totalitatea șoarecilor; șoricime, șoricărime. —
Șoarec +
suf. -
ărie.