șoricuț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȘORICÚȚ,șoricuți, s. m. Șoricel. [Var.: șorecúț s. m.] – Șoarec + suf. -uț.
șoricuț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) șoricúț s. m., pl. șoricúți
șoricuț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȘORICÚȚ,șoricuți, s. m. Șoricel. [Var.: șorecúț s. m.] — Șoarec + suf. -uț.