șoriciu (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
șoricíu, -íe, adj. (reg.) tare, scorțos, gros ca șoriciul; șoricos.
șoriciu (Dicționaru limbii românești, 1939)
șoricíu, -íe adj. (d. șoarice). De coloarea șoariceluĭ: cal șoriciŭ. V. cî́mpiŭ.
șoriciu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șoric(iu) n. piele de porc pârlit: șoric(iu) de slănină. [Origină necunoscută].
șoriciu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șoriciu a. se zice de calul cu părul cenușiu având o dungă neagră d’alungul spinării. [Lit. de coloarea șoarecelui].