șoricesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘORICÉSC, -EÁSCĂ, șoricești, adj. (Rar) Care ține de șoareci, privitor la șoareci. –
Șoarece +
suf. -esc.șoricesc (Dicționaru limbii românești, 1939)șoricésc, -eáscă adj. De șoarice, al șoaricilor:
neamu șoricesc.șoricesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șoricésc (rar)
adj. m.,
f. șoriceáscă; pl. m. și
f. șoricéștișoricesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)șoricesc a. de șoarece:
neamul șoricesc.șoricesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘORICÉSC, -EÁSCĂ, șoricești, adj. (Rar) Care ține de șoareci, privitor la șoareci. —
Șoarece +
suf. -
esc.