șorecie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘORECÍE s. f. (
Pop.) Șoricioaică (
2). –
Șoarece +
suf. -ie.șorecie (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)șorecíe s.f. (reg.)
1. otravă pentru șoareci, șoricioaică, șoriceasă.
2. planta coada-șoricelului.
șorecie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șorecíe1 (otravă) (
reg.)
s. f.,
art. șorecía, g.-d. șorecíi, art. șorecíeișorecie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*șorecíe2 (plantă)
s. f.,
art. șorecía, g.-d. art. șorecíei; pl. șorecíi, art. șorecíileșorecie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘORECÍE, (
2)
șorecii, s. f. 1. (
Reg.) Șoricioaică (
2).
2. (
Bot.) Coada-șoricelului. —
Șoarece +
suf. -
ie.