șopârliță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘOPÂRLÍȚĂ, șopârlițe, s. f. 1. Diminutiv al lui
șopârlă. 2. Numele mai multor plante erbacee cu flori azurii sau albastre dispuse în ciorchine, întrebuințate în medicină
(Veronica). 3. (
Bot.) Amăreală (
2). –
Șopârlă +
suf. -iță.șopârliță (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)șopârlíță, -e, (șopârlaiță), s.f. –
1. (med.) Anghină difterică: „Dacă omu are nădușeli și-l strânge la grumaz și de-abia poate răsufla, atunci zicem că-i beteag de șopârlăriță” (Bârlea 1924 II: 379); „Luăm miere de stup și zicem: Șopârlăriță lungariță, / Fugi de la (cutare). / Să mergem, să fugim, / Că iese neagra tomoiagă / De sub pat, / De sub hat...” (Bârlea 1924: 381).
2. Numele a două plante erbacee (Veronica orchidea și Parnasia palustris). – Din șopârlă (termen autohton, cf. alb. shapi) + -iță.
șopârliță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)șopârlíță s. f.,
g.-d. art. șopârlíței; pl. șopârlíțeșopârliță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ȘOPÂRLÍȚĂ, șopărlițe, s. f. 1. Diminutiv al lui
șopârlă. 2. Numele mai multor plante erbacee cu flori azurii sau albastre dispuse în ciorchine, folosite în medicină (
Veronica).
3. (
Bot.) Amăreală (
2). —
Șopârlă +
suf. -
iță.