șopteală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȘOPTEÁLĂ,șopteli, s. f. Faptul de a șopti; șușoteală. – Șopti + suf. -eală.
șopteală(Dicționar de argou al limbii române, 2007) șopteală,șopteli s. f. (intl.) denunț, trădare.
șopteală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) șopteálă s. f., g.-d. art. șoptélii; pl. șoptéli
șopteală(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) șopteală f. fapta de a șopti: cu șoptele și momele ISP.
șopteală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȘOPTEÁLĂ,șopteli, s. f. Faptul de a șopti; șușoteală. — Șopti + suf. -eală.