șop (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)șop2, șopuri, s.n. (reg.)
1. șopron.
2. podul șurii unde se păstrează fânul.
3. umbrar.
șop (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)șop1, șopi, s.m. (reg.)
1. urs spălător.
2. blană de urs spălător prelucrată.
șop (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)șop3 s.n. (reg.) numele unei boli a vitelor.
șop (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)șop (-puri), s. n. – Șopron, adăpost.
Germ. Schoppen (Cihac, II, 392). În
Trans. și
Olt. Var. șopru (probabil formație regresivă, pornind de la
pl. șopruri cu
r propagat),
Mold. șopreț, Trans. șopruț, Trans. de S.
șopran, și în forma sa acceptată în general
șopron (probabil din
pl. de la forma anterioară,
șoprane, cu asimilația
șoproane). Din
rom. provine
rut. šopra (Miklosich,
Wander., 19).
șop (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)șop interj. – Indică ideea de șușoteală. Creație expresivă, se folosește mai ales în forma
șopa-șopa, uneori și
șopîc(-șopîc). –
Der. șopăi (
var. șopoi, șopocăi, șopăcăi),
vb. (a șușoti);
șopăit (
var. șopocăit),
s. n. (șușotit);
șopăială (
var. șopîcăială),
s. f. (șușotit);
șopîrcăi, vb. (
Mold., a fraieri, a linguși);
șopîrcăială, s. f. (lingușeală);
șopoti, vb. (a șușoti), probabil contaminat cu
sl. šiputati, slov.
šepetati, rut. šepotaty, šopotity, bg. šupotja, deși unele din aceste forme ar putea proveni din
rom.;
șopot, s. n. (susur, murmur),
mr. șoput „șiroi”,
megl. șopit, cf. sl. šapŭtŭ, šopotŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 387; Tiktin; Rosetti, III, 52),
bg. šepot, sb. šopot; șipot, s. n. (șovoi, izvor),
var. de la cuvîntul anterior;
șopti, vb. (a șușoti, a murmura),
var. de la
șopoti care se întilnește cu
sl. šop(s)ti „a sufla în flaut”,
sb. šaptati „a șușoti”,
rus. šeptati; șoaptă, s. f. (murmur), deverbal;
șopteală, s. f. (șușoteală);
șoptit, s. n. (murmur);
șoptitor, adj. (murmurător);
șoroboti, vb. (
Mold., a șușoti), de la
șopoti, cu
r infix (după Scriban, legat de
rus. šorošiti „a gîfîi”);
șoroboteală, s. f. (șușotit).
șop (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ȘOP, șopuri, s. n. (
Reg.) Șopron. –
Germ. Schoppen.șop (Dicționaru limbii românești, 1939)1) șop m. (pol.
szop, germ.
schupp).
Rar. Un fel de mamifer american care trăĭește pe malu apelor și are obiceĭ să moaĭe alimentele în apă în ainte [!] de a le mînca (
prócyon lotor):
pĭeĭ de șop. – Fr.
raton.șop (Dicționaru limbii românești, 1939)2) șop n., pl.
urĭ (germ.
schoppen, șopron. V.
șopron).
Trans. Olt. Șopron saŭ alt fel de adăpost, chear [!] un umbrar:
șura, casa și șopu (VR. 2, 13),
supt [!] un șop de frunză (GrN. 35).
șop (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)șop n. Mold. șopron. [V.
șopron].