șontorogeală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ȘONTOROGEÁLĂ,șontorogeli, s. f. Faptul de a (se) șontorogi; ologeală. – șontorogi + suf. -eală.
șontorogeală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) șontorogeálă (fam.) s. f., g.-d. art. șontorogélii; pl. șontorogéli
șontorogeală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ȘONTOROGEÁLĂ,șontorogeli, s. f. (Fam.) Faptul de a (se) șontorogi; ologeală. — Șontorogi + suf. -eală.