șontorog - explicat in DEX

șontorog (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘONTORÓG, -OÁGĂ, șontorogi, -oage, adj. Șchiop. ♦ (Substantivat) Epitet depreciativ dat unui om lipsit de putere, slăbănog. – Din șont. Cf. magh. dial. czomtorag.

șontorog (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
șontoróg, -oagă, adj. – Șchiop, infirm. – Din șont „șchiop„, cf. magh. dial. czomtorag.

șontorog (Dicționaru limbii românești, 1939)
șontoróg, -oágă adj. și s. (din șontîc și rog din hodorog). Iron. Olog, șchĭop, hodorogit.

șontorog (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șontoróg (fam.) adj. m., pl. șontorógi; f. șontoroágă, pl. șontoroáge

șontorog (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șontorog a. și m. olog și șchiop: o biată șontoroagă de bătrână CAR. [Derivat din șonț cu acelaș sufix analogic ca în boșorog].

șontorog (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘONTORÓG, -OÁGĂ, șontorogi, -oage, adj. (Fam.) Șchiop. ♦ (Substantivat) Epitet depreciativ dat unui om lipsit de putere, slăbănog. — Din șont. Cf. magh. dial. czomtorag.