șoltic - explicat in DEX

șoltic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘOLTÍC, -Ă, șoltici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care recurge la escrocherii, la viclenii, la tertipuri. ♦ Ștrengar, șmecher, ghiduș, poznaș. – Din săs. scholtig.

șoltic (Dicționaru limbii românești, 1939)
șóltic, -ă adj. (sas. scholtig, germ. schuldig, vinovat. V. șoaldă). Nord. Șarlatan, coțcar, șmecher.

șoltic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șóltic (reg.) adj. m., pl. șóltici; f. șóltică, pl. șóltice

șoltic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘOLTÍC, -Ă, șoltici, -ce, adj. (R.eg.; adesea substantivat) Care recurge la escrocherii, la viclenii, la tertipuri. ♦ Ștrengar, șmecher, ghiduș, poznaș. — Din săs. scholtig.

șòltic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șòltic a. și m. Mold. șmecher. [Termen luat din graiul evreo-german].