șofrănel - explicat in DEX

șofrănel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ȘOFRĂNÉL, șofrănei, s. m. 1. Plantă erbacee cu frunze liniare, cu florile albastre- liliachii; șofran (2) (Crocus banaticus). 2. (Bot.) Șofrănaș. – Șofran + suf. -el.

șofrănel (Dicționaru limbii românești, 1939)
șofrănél m., pl. eĭ, ca plantă și n. ca văpsea [!]. Șofran din familia compuselor.

șofrănel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
șofrănél (șo-fră-) s. m., pl. șofrănéi, art. șofrănéii

șofrănel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
șofrănel m. plantă ale cării flori procură un product tinctorial spre a vopsi în galben și a falsifica șofranul (Carthamus tinctorius).

șofrănel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ȘOFRĂNÉL, șofrănei, s. m. 1. Plantă erbacee cu bulbi, cu flori albastre-liliachii care înfloresc toamna; șofran (2) (Crocus banaticus). 2. (Bot.) Șofrănaș. — Șofran + suf. -el.